"Unica si ultima implinire a fiecarui om este sa traiasca in propriul vis" I.P. Culianu

Abundenta si varietatea ce populeaza Gradina imi confera un sentiment de incantare si sper ca si voua.Credeti ca e mare Gradina?Gresiti!E Infinita!Si cu toate ca e infinita, are limite: imaginati-va o cusca (nu conteaza unde e plasata in Gradina) - de la gratiile ei spre exterior e Infinitul, insa daca mergi spre gratiile custii dai de limite.Poate ca, pana la urma, se pune totusi problema unei alegeri... Fie ca acest blog sa mai adauge un pic de sare si piper in amalgamul de "secrete revelate","cai de mantuire","tehnici de eliberare"...,raspandite prin lume in prezent. Ideile si analizele expuse aici au multiple surse de inspiratie,cu toate acestea, sper ca din cand in cand sa mai puna si Noul pe tapet,sa inspire si pe altii la a gasi noi explicatii si idei.Sa creeze!Sa viseze!Sunt printre noi unii carora le face placere doborarea viselor altora, parca ar trage cu prastia in pasari.Ignorati-i!Visati!Pentru ca din clipa in care doi oameni viseaza acelasi lucru,acesta devine realitate!Cat despre acceptarea sau respingerea ideilor prezentate pe acest blog?Daca nu exista Dumnezeu toti avem dreptate, insa daca exista, dreptatea va fi doar a unora (sper sa fie totusi cativa care sa aiba dreptate ).


Tranca fleanca...

Posted by Anonim

   "Este mult mai bine sa calatoresti, decat sa ajungi"
                                         Peter Hamilton "Steaua Pandorei" v4, p568


   Dumnezeu exista. Si, spre deosebire de vietatile ce populeaza Universul, YHWH nu doarme.
   Sunt constient ca secretul esentei Sale, faptul ca pana si ingerii din ceruri nu Il cunosc (cu exceptia Fiului Sau) a dus la aparitia unei miscari emancipatoare printre vietati; unele s-au aliat si s-au apucat de treaba: vor demonstra celorlalte vietati, stiintific probabil, ca Universul poate exista fara El, ei la fel, ca de fapt El nu exista si totul poate fi explicat; vor afla toate tainele si vor urca in varf, se vor incununa de glorie. In fine, le urez succes si mi-ar place sa vad ca sunt mai atenti in ce fac, asta deoarece am impresia ca tendinta lor afecteaza si alte fiinte nevinovate prinse la mijoc - mi-ar place sa cred ca le pasa de cei nevinovati. Si nu, sa nu-mi spuneti ca nu exista nevinovati, exista totusi printre noi si nevinovati, aruncati asa, ca niste zaruri, la intamplare, in Univers: OAMENII, da exista printre noi, oamenii; se poate sa ma insel si nu cei pe care-i numesc eu sunt oamenii. In fine conteaza chiar atat de mult etichetele? Da vor spune unii, nu vor spune altii...
   Oare de ce n-am auzit pe nimeni pana acum (recunosc ca sunt neatent din fire si aud mai slab cu o ureche) spunand ca Inteligenta pe care noi o numim Timp ofera Eternitatii optiunea perfectibilitatii continue, ne da sansa de a ne depasi limitele, de a ne reinnoi identitatea mereu, de a avea ocazia sa ne definim clipa de clipa prin prisma amintirilor si a viselor noastre? Credeti ca fara acest fidel slujbas benevol al Eternitatii ar fi fost posibila libertatea? ( mi-ar fi placut sa-i vad pe hindusi dezvoltand si aceasta idee cand vorbesc despre Kali , pacat...) Trebuie sa ne raportam mereu la singurele limite ce le avem, cele interioare (si alea posibil autoimpuse)?
   Ce senzatie grozava trebuie sa fie sa deschizi ochii pentru prima oara in aceasta lume, sa iei contact cu splendoarea de culori si sunete ce te-nconjoara. Incepi sa te definesti, bucurandu-te sau plangand atunci cand simti primele mangaieri, cand faci primii pasi si cazi. Descoperi ca poti sa te exprimi, sa vorbesti. Te reorientezi continuu la lumea inconjuratoare. Apare fiorul primei dragoste adolescentine, apar intrebarile, indoielile. Ceea ce simti revarsandu-se din tine la inceput sub forma unor vise nu foarte definite, incepe sa capete contur: ai vise frumoase, ce ti se par realizabile (crezi ca nimic nu e imposibil), poate ai chiar teluri marete nobile, veritabile pasari ce zboara tot mai sus. Brusc, interactionezi diferit cu lumea ce te-nconjoara, apar pradatorii sub o multitudine de forme care doboara cu prastia toate pasarile, visele tale. Apare demonul din tine in cele mai multe cazuri si daca nu accepti asta esti distrus - poate mai sunt si supravietuitori, dar foarte putini. Se spune ca omul e maret, se mai spune ca se incearca a demonstra ca omul nu e chiar atat de grandios pe cat se crede. Nu stiu. Dar va pot spune ca deja s-a ajuns in aceasta lume ca farmecul de a fii om sa fie umbrit de ceea ce a ajuns un om sa faca pentru a avea ce manca. I se ia libertatea, se incearca distrugerea frumosului din el degeaba (in numele"libertatii" s-a incercat a se lua darul ata oamenilor  cat si  ingerilor de a participa la crearea propriului lor destin). De ce? "De ce?"-raspunde si ecoul. Si partea cea mai rea e ca si la alte multe intrebari importante pentru tine tot ecoul raspunde. Asta daca mai ai puterea sau intentia sa intrebi. Nu vorbesc si de a face ceva. Si toate astea in numele zeificarii personale - mandrie, orgoliu, implinire poate ar numi-o altii. S-a gasit si solutia (posibil universala) : de vrei sa renunti la zeificare se poate transforma demonul in copil. Simplu, nu? Asta bine-nteles daca nu ti-e frica de eternitate.
   Eternitate, da, pentru noi salvare e sinonim cu eternitate, nu cred ca e cineva care-si doreste sa fie salvat fara sa i se ofere si viata vesnica. Privind in jur ma intreb totusi: isi doreste cineva sa fie salvat? Am mari dubii...Copii sunt eterni, reprezinta forma cea mai frumoasa de exprimare a Lui, posibil si OMUL. Nu stiti cine e omul? Nici eu, dar daca ar fi sa-mi dau cu presupusul as zice ca l-am gasit descris binisor in Cantarea Cantarilor, ca si in alte fragmente de scantei ce inca mai lumineaza calea unora dintre noi. Poate omul e solutia oferita celor care-si doresc sa cunoasca Eternul si sub alta forma decat cea de copil: poate recurgand la forma suprema de adorare a lui Dumnezeu, un barbat adorandu-l pe Dumnezeu intr-o femeie si viceversa esti om - creator al iubirii - da, confera-i substanta iubirii, fa-o reala ! Si nu cred ca surprizele Tatalui se opresc aici, sunt convins ca a lasat cale deschisa spre dobandirea oricarei forme eterne ne dorim noi, orice putem crea noi.
   Ohhh, cate solutii avem sa ne salvam sau sa fim salvati ! Foarte abundenta oferta. Atatea invataturi si tehnici, incat trebuie sa fii cu adevarat exigent sa nu gasesti ceva pe placul tau. Bine-ar fi sa fie si de folos la ceva toate aburelile astea. Din pacate nici una din aceste cai nici macar nu se apropie de ADEVAR, daramite sa-i fie superioara, nu crezi? Nu crezi ca ai fi aflat, ca am fi aflat pana acum de era asa? Echilibrul in Univers e posibil sa fie dat si de faptul ca pe masura ce afli mai mult despre El si mai mult din El scapa intelegerii, perceptiei tale.
   Unii dintre noi asteapta un mantuitor, asteapta sa fie salvati, asa se pare ca s-a "impamantenit" ideea. De unde? Nu stiu si cred ca luat la bani marunti nimeni nu stie, incercand sa gasim sursa acestei idei s-ar putea sa constatam absenta ei (o fi din viitor poate?). Altii , mai "dotati" au realizat finalmente ca de fapt in ei e tot, ei sunt eterni, doar se regasesc, ei controleaza universul (posibil si dupa principiul "mintea mea controleaza realitatea, pana ma doare maseaua") ce-i inconjoara, bla bla - ati prins ideea, salvarea e personala, exista si organigrame cu toate detaliile definite cat mai concret, ce mai, o adevarata stiinta. La fel cum nu neg posibilatea existentei unor fiinte destul de puternice, capabile a se "salva" singure (posibil sa fi renuntat la salvarea personala, deoarece nu doreau sa-si petreaca eternitatea singuri fiindca nu au gasit o solutie si pentru salvarea celorlalti, sau n-au dorit o asemenea responsabilitate; poate de-asta a spus Isus "Doamne sunt multi langa fantana, dar nimeni in fantana"; asta sa fie motivul pentru care desi se considera ca au fost iluminati printre noi, de fapt nu s-a schimbat nimic?) consider ca ar trebui luata in calcul si optiunea salvarii celor a caror libertate a fost anihilata in detrimentul libertatii considerate mai importante a altora si a scopului lor. Veti spune poate ca, indiferent ce schimbare majora ne-ar lovi, ce apocalipsa ar veni peste noi, oamenii vor ramane la fel, nu exista cei de care spui tu. Si aveti dreptate.Spun asta nu spre a va da dreptate, ci pentru ca multa lume se intreaba "unde a disparut dreptatea?", "exista oare dreptate?" - asa macar dreptatea e la voi, acum cel putin. Veti mai spune ca cei care zic ca totul e un Joc, e Jocul, suntem eterni, toate raspunsurile sunt in noi, etc, au dreptate. Da , asa e. Deocamdata...
   Unii dintre noi ar putea spune ca Dumnezeu nu a creat trupurile noastre fara un rost. Haideti sa le dam si lor dreptate: in tot talmes-balmesul de cai adresate ghidarii noastre ni se explica si taramul promis in care se disting doua arealuri geografice, o delimitare clara a inceputurilor noastre. Da, inceputuri, nu finalitati, pentru ca se pare ca toata viata voastra o traiti asteptand momentul in care sa incepeti a trai cu adevarat ,sa aveti o viata in care sa simtiti ca traiti, sa faceti ce vreti. Deci, sa fabulam. Primul areal georafic constand in cerurile 1 pana la 6 si pare a contine Universul, lumea noastra, Raiul si Iadul; in aceasta regiune se pare ca vor merge multi, e o zona dedicata si celor care nu concep eternitatea avand un trup (poate li se pare mai interesant sa fie o emisie gazoasa a unei stele, calatorind la viteze superluminice prin Univers, poate e interesant sa fii bashina kozmika, de ce nu?). Acest areal e delimitat, are drept granite limitele cunoasterii. Dincolo, da, dincolo de limitele mai sus mentionate, se afla create, in continua expansiune, noi universuri de esenta complet necunoscuta, misterioase, numite de unii al 7-lea cer , destinate de a fi populate de fiinte, poate chiar inzestrate cu trup, considerate demne de asta (oare a fi creator sa fie conditia esentiala?) , numiti de multi oamenii drepti, cei dragi Lui.
   Ai in fata noul , necunoscutul. Poate...Conteaza pentru tine locul natal, al copilariei? Te definesc oamenii, locurile dragii inimii tale, care ti-au fost alaturi in viata? Te definesc amintirile? Visele, telurile, foarte posibil neimplinite pana acum? Mai esti tu fara amintiri? Ai putea sa patrunzi in eternitate singur, neinsotit de nimic drag tie? Ai accepta fara sa clipesti o viata noua, eterna, intr-un loc complet nou? Iti poti creea o lume a ta care sa coexiste etern alaturi de lumile altora intr-un univers comun?(Azi voi contrazice un mare creator care a spus "Sa nu te intovarasesti decat cu oameni alaturi de care vrei sa mori." -eu as zice ca sunt mai importanti oamenii alaturi de care vrei sa traiesti de-a pururi.) Poate te ajuta intrebarile de mai sus sa raspunzi la o intrebare: CINE ESTI?
   Mi se pare halucinant ca nu am vrut sa scriu, dar am scris. Am scris, dar mereu altceva decat intentionam, cand si unde intentionam.
   Sper, draga cetitorule, sa-ti fie de folos ceva din vorbele mele goale si nu-mi ramane sa-ti spun decat

                                            FA CEEA CE VREI !