~simtire~
Un fir de nisip. Un simplu fir de nisip. Da, despre a unui simplu fir de nisip de pe fundul marii simtire, traire este vorba.
Veti spune ca este un caz particular sa vorbim de un fir de nisip situat langa malul marii, dar nu e. Toate firele de nisip sunt la fel si, purtate de curenti, oricare dintre firele de nisip ar putea ajunge in aceasta pozitie.
Un fir de nisip...
Zi de zi, simte atingerea confratilor, zi de zi simte apasarea marii si mangaierea luminii Soarelui sau Lunii ce-o strabat. Asta pana intr-o zi. O zi cand mangaierea luminii e intrerupta de o umbra! Si se intampla odata, se mai intampla odata , pana cand firul de nisip isi da seama ca unicitatea lui, comuna si confratilor lui, nu-i singulara. Ajunge sa se zbuciume, ajunge sa viseze, dar asta nu schimba cu nimic simtirea atingerii confratilor, a apasarii marii si mangaierea luminii. Eternitate?
Intr-o buna zi realizeaza ca mangaierea luminii este intrerupta de ceea ce boteaza ca fiind "umbra" unei vietati stranii, noi pe care-o numeste "om".
Si-n felul asta, golul ce-l simtea devorandu-i simtirea dispare, simtirea devenindu-i de-a pururi deplina, fara sa realizeze zbuciumul , golul ce chinuia sufletul omului, de fiecare data cand acesta ridica privirea spre stele si-si lasa sufletul sa-i incalece visul si sa zboare, cat mai departe...
Si toate astea, pentru ca, omul venise pe malul marii - si asta-i va fi firului de nisip mereu ceva strain - venise sa simta...briza...
0 comments:
Trimiteți un comentariu