Cred ca talentul meu in ale scrisului, in arta monologului este cu mult depasit de oameni de valoare. Stiu ca pare ca nu prea am cititori,dar nu e asa; dimpotriva, apreciez tacerea lor plina de intelesuri.
A sosit timpul pentru a-i da acestui blog consistenta, a-l face mereu actual, deci trebuie sa ma opresc o perioada (scurta sper) cu postarile. Incerc sa sintetizez pe acest blog toate nazdravaniile ce au rezultat din alergatul dupa muste in timpul meu liber din ultimii 18 ani (am reusit sa explic, involuntar, misterul disparitiei dinozaurilor, chiar si misterul OZN-urilor - nici mie nu-mi vine sa cred).Cam sarac, cam putin, veti zice.Sper totusi ca va place ce cititi.
Ce sa va mai recomand? Ce sfat sa va mai dau?
Pentru multi "cred" de fapt inseamna "sper".Credinta nu o dau nici puterea absoluta, nici cunoasterea totala: ele au sfarsit. Credinta o da TRAIREA! Daca veti TRAI, veti CREDE! Si daca pana acum nu v-a intrebat nimeni (cam trist) cu ce vise, cu ce sperante ati plecat la drum in viata si ce impliniri ati avut pana acum, intrebati-va voi!De fapt nu va intrebati, pentru ca o intrebare genereaza mereu o alta si ramaneti blocati intr-un ciclu fara sfarsit. Actionati. TRAITI!
Sa va recomand si putina muzica: albumele"Time Robber" si "Skyrover" ale formatiei Omega , Otis Redding, Shocking Blue, Pink Floyd, CCR, Bach, Beatles, Beethoven...
Ahhhhhhh......Muzica! E sublima!
Nu voi incheia (incepe) totusi fara a va impartasi o mare revelatie pe care am avut-o:
Se iau: o mana buna de frunze tinere de papadie , 2 anghinare, 2 rosii mari ,1 ardei gras,1 lamaie, 2 oua,1 lingura de mustar, o cescuta de ulei, o lingura de otet, sare, piper. Fierbeti ouale tari, le curatati, apoi le taiati in sferturi. Spalati foarte bine frunzele de papadie si le rupeti. Curatati anghinarele de cozi si de frunze, le taiati felii late de 1 cm si le puneti sa fiarba in apa usor sarata. Cand s-a racit, taiati feliile de anghinare in bastonase. Intr-un castron combinati mustarul cu otetul, sarea, piperul, apoi, frecand, intocmai ca la maioneza, puneti picurat uleiul. Taiati rosiile si ardeii, le puneti peste oua, anghinare si papadie si asezonati salata cu sosul de mustar.
P.S. Interesant cum tot timpul ultima postare devine cea dintai.
"Unica si ultima implinire a fiecarui om este sa traiasca in propriul vis" I.P. Culianu
Abundenta si varietatea ce populeaza Gradina imi confera un sentiment de incantare si sper ca si voua.Credeti ca e mare Gradina?Gresiti!E Infinita!Si cu toate ca e infinita, are limite: imaginati-va o cusca (nu conteaza unde e plasata in Gradina) - de la gratiile ei spre exterior e Infinitul, insa daca mergi spre gratiile custii dai de limite.Poate ca, pana la urma, se pune totusi problema unei alegeri... Fie ca acest blog sa mai adauge un pic de sare si piper in amalgamul de "secrete revelate","cai de mantuire","tehnici de eliberare"...,raspandite prin lume in prezent. Ideile si analizele expuse aici au multiple surse de inspiratie,cu toate acestea, sper ca din cand in cand sa mai puna si Noul pe tapet,sa inspire si pe altii la a gasi noi explicatii si idei.Sa creeze!Sa viseze!Sunt printre noi unii carora le face placere doborarea viselor altora, parca ar trage cu prastia in pasari.Ignorati-i!Visati!Pentru ca din clipa in care doi oameni viseaza acelasi lucru,acesta devine realitate!Cat despre acceptarea sau respingerea ideilor prezentate pe acest blog?Daca nu exista Dumnezeu toti avem dreptate, insa daca exista, dreptatea va fi doar a unora (sper sa fie totusi cativa care sa aiba dreptate ).
|
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comments:
Trimiteți un comentariu